autentificat, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Etimologie: (v. autentifica)
Etimologie: (v. autentifica)
1. I. (despre acte) întărit cu formele legale; legalizat.
2. II. acțiunea de a autentifica și rezultatul ei; autentificare, legalizare.
3. (var.) (înv., reg.) autenticat.